> ## Content Index
> Fetch the complete content index at: https://www.cristinadafin.ro/llms.txt
> Use this file to discover other available public pages before exploring further.

# Simte!
- URL: https://www.cristinadafin.ro/blog/simte/
- Published: 2022-07-27T00:00:00.000Z
- Updated: 2026-06-26T13:51:49.000Z
- Description: „Cele mai frumoase lucruri în viață nu sunt văzute, ci simțite cu inima.”
- Author: Cristina Dafin
- Tags: Blog

Simte mâna, corpul, simte cum tu faci parte din tine, așa cum nu ți-ai putut imagina vreodată. Închide ochii și cufundă-te în adâncul tău, fără să te mai gândești dacă visezi sau nu, dacă așa e normal – doar lasă-te.

Te vei trezi să simți așa cum nu ai mai făcut-o până acum, te vei descoperi într-un alt mod și vei vedea că poți ceea ce nici măcar nu ai visat vreodată că poți fi capabil, și asta pentru că toți putem, însă ne este frică să ne lăsăm.

Cuvântul acesta m-a enervat multă vreme atunci când mergeam la cursuri sau terapie. Devenise cumva enervant, pentru că, de fapt, nu îl înțelegeam. Era atât de simplu să aud: *„Și acum lasă-te...”*, indiferent unde sau cum îmi venea să le strig: *„Pe bune?”* Dar când am reușit să văd cu adevărat mai departe decât ceea ce era în fața mea, acel *lasă-te* sau *să ne lăsăm* a devenit ceva care curgea de la sine, ca o lavă caldă, aurie, blândă, bună, plină de lumină și care vindeca, cumva, pe unde trecea.

M-am lăsat pentru prima dată și am uitat să mai rămân în mintea mea, vigilentă și atentă la fiecare cuvânt, vorbă, expresie, realizând greutatea întregului corp, ca și când aș fi îmbrăcat un costum de cosmonaut. Era practic imposibil să mă mișc, să ridic un deget măcar. Mi-am dat seama cât de binecuvântați suntem să nu percepem adevărata greutate, zi de zi, minut de minut, și ne mișcăm de parcă ar fi ceva normal, așa, venit cumva de la sine, fără vreun efort anume. Am mai înțeles de ce *cădem* uneori, cuprinși parcă de prea mult pentru corpul nostru.

M-am bucurat atunci că funcționam parcă din inerție, că nu trebuie să stau zilnic să îi explic minții cum să ridice fiecare deget în parte de la fiecare mână, cum să mute fiecare picior pe rând, ca să nu mă răstorn, și tot așa să iau fiecare bucată din corp și să îi explic ce să facă. Ar fi îngrozitor de obositor și, cu siguranță, nu aș reuși să fac mai mult de 2 pași până seara, deoarece ar fi mult prea multe de coordonat.

Cred că cel mai greu este să ne focusăm atenția pe noi, pe ceea ce facem noi cu noi, pentru că nimeni nu ne-a învățat așa ceva, luând totul de la sine, ca și când am avea un soft care știe deja acest proces. Când însă rămâi o clipă și începi să te simți, percepția corpului se schimbă. Simpla împletire a mâinilor și jocul degetelor când îți aplici o cremă poate să îți dezvăluie puterea magică ce se ascunde între cele două palme, atunci când le simți, când le atingi într-un anumit fel și când le pui într-o anumită poziție. Am realizat că nu este revelatoare descrierea mea, pentru că fiecare trebuie să se descopere pe sine, iar detaliile unui procedeu anume ne fac să nu mai fim atenți la noi, ci la ceea ce am citit referitor la procedură sau la cum face acel el sau ea.

Așa că fiecare are timpul și, mai ales, felul lui de a se descoperi și de a-și vedea magia și puterile proprii.

Să fim atenți atât cât putem, să exersăm cât mai mult, până când totul devine simplu și ușor, ca într-o rutină.